Mai e puţin şi plec

Mai e puţin. Adica fix cinci zile până când plec la Paris şi de acolo, peste încă zece zile, în Vanuatu. Va-nu-a-tu, o ţară insulară la capătul pământului (cum se face că, deşi ştim de mai bine de cinci secole că pământul nu e plat, încă avem o expresie ca asta – capătul pământului…?). O republică de numai 250 000 de locuitori, cu capitala la Port-Vila. Fost condominiu franco-britanic, numit Noile Hebride până în 1980, când şi-a câştigat independenţa. În prezent are trei limbi oficiale: bislama, franceza şi engleza.

Voi locui acolo timp de un an, lucrând pentru o organizaţie francofonă. Este foarte interesantă reacţia oamenilor când le spun unde mă mut. Jumătate dintre ei îşi închipuie un paradis tropical şi parcă mă şi văd toată ziua cu cocktail-uri pe plajă. Cealaltă jumătate aproape mă compătimeşte, nu înţelege ce mă împinge aşa departe de casă, într-o ţară relativ săracă unde încă există triburi şi nu demult au fost şi canibali (ultimul caz consemnat în 1969). Ei bine, curiozitatea mă împinge. Şi dorinţa de a locui în cât mai multe ţări (Vanuatu este a patra ţară în care mă mut în decurs de cinci ani). Şi, bine, recunosc, mă împinge şi frigul din Europa…de multă vreme îmi doresc să mă mut undeva între tropice şi ecuator, de preferat în emisfera sudică. Aşa că Vanuatu vine la fix. Dar nu cred ca voi sta toată ziua la plajă, pentru că mă duc totuşi să lucrez acolo, nu în vacanţă. Şi cică plouă mult, chiar acum începe sezonul ploios. Şi mai vin şi cicloane din când în când.

Adevărul este că nu ştiu cum va fi acolo. După ce am trecut prin experienţa de a mă muta în Anglia, în SUA şi în Luxemburg, am învăţat că oricât de multe cercetări faci despre o ţară/un oraş/un loc, oricât de multe bloguri citeşti, oricâte filmuleţe vezi pe youtube sau oricâte poze cauţi pe facebook, imaginea din capul tău nu o să corespundă cu ce găseşti la faţa locului. Am învăţat să nu am aşteptări. Plec cu mintea şi cu inima deschise, gata să iau lucrurile aşa cum sunt, fără să le judec.

Voi ajunge în ţara mea adoptivă pentru un an chiar la 1 noiembrie, după aproape două zile de zbor. Plec pe 30 octombrie din Paris, am o primă escală la Tokyo, a două escala la Nouméa şi, în sfârşit, mă opresc la Port-Vila. Se pare că o să petrec Halloween-ul pe avion. A, apropo, Vanuatu e cu 9 ore înaintea României pe timp de iarnă şi cu 8 vara.
Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Mai e puţin şi plec

  1. Cristina says:

    Succes! Eu, sincer, abia astept pozele si comentariile “live” de acolo! Mi se pare foarte foarte tare ceea ce faci! Sincer, si eu as fi incercat ceva de genul, numai ca acum e prea tarziu cu Bebe la pachet… ASa c aprofita cat mai poti!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s