În drum spre Vanuatu, o escală culturală în Africa

Încă sunt la Paris, am avut o săptămână foarte încărcată. Încărcată, intensă, grăbită, friguroasă şi totuşi atât de valoroasă! Este săptămâna de formare înainte de plecare, în care am ocazia să îi întâlnesc pe ceilalţi 50 de voluntari francofoni, veniţi din 16 ţări diferite, majoritatea din Africa occidentală. Avem 10 zile să ne cunoaştem la Paris, să experimentăm pe propria piele diversitatea culturală şi francofonia, să ne pregătim o strategie individuală de adaptare culturală şi apoi să mergem pe teren, în 23 de ţări diferite. Anul acesta sunt singura româncă care participă la program şi singura care pleacă în Vanuatu.

În Europa vorbim mult despre diversitatea culturală. Şi bine facem. Cred că reuşim să o respectăm în mare parte. Însă nu cred că ne dăm seama cât de amplă este lumea în care trăim. Suntem închistaţi în viziunea europeană asupra lumii – în maniera occidentală, sau albă, nu ştiu cum să-i spun, de a face lucrurile. Abia acum îmi dau seama că, deşi am trăit în trei alte ţări în afară de România, sunt atât de puţine lucruri pe care le ştiu despre Africa, despre Asia…habar nu aveam că în anumite ţări din Africa occidentală tradiţiile orale sunt atât de importante încât de fiecare dată când deschizi gura trebuie să creezi o adevărată poveste. Chiar dacă răspunzi la o simplă întrebare; ceea ce pune la încercare răbdarea europenilor, obişnuiţi cu un ritm mult mai rapid şi concis (şi totuşi nouă, europenilor, ni se spune că avem un ritm mult mai lent decât americanii sau canadienii, par exemple). Nu ştiam că în Africa este o lipsă de respect să te uiţi în ochii unui superior. Sau că în multe culturi asiatice nu se spune nu. Ştiam că africanii dansează bine, dar abia acum am văzut cu ochii mei, în direct, şi m-au trecut fiorii.

Pentru prima oară m-am regăsit într-un grup în care stereotipurile despre România nu sunt Dracula, prostituate sau romi. Ci, mai grav, suntem consideraţi individualişti şi rasişti. Individualişti ca toţi europenii, pentru că nu avem respectul pentru familia extinsă pe care îl au în Africa, pentru că nu ne salutăm pe stradă, pentru că nu ne ajutăm financiar, pentru că nu suntem la fel de ospitalieri etc. Şi rasişti ca restul Europei de Est, unde oamenii de culoare sunt o raritate şi, prin urmare, se confruntă zilnic cu privirile insistente sau apelativele unora. Nu vreau să spun că ei sunt mai buni decât noi sau că noi suntem mai buni decât ei, ci pur şi simplu că suntem diferiţi şi trebuie să respectăm asta. La urma urmei, peste câteva zile eu voi fi ţinta privirilor, o femeie albă într-o ţară de negri. Însă este foarte interesant să te vezi prin ochii altora! Încă o dată mi se confirmă că nu există adevăruri absolute, totul este relativ.

Deşi nu am ajuns încă în Vanuatu, cred că adaptarea culturală a început deja. Îmi dau seama că trebuie să regândesc lumea în care trăiesc, pentru că deşi mă consider o persoană deschisă la minte, încă mă şochează să văd o hartă a lumii în care Europa este la margine şi China în centru.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to În drum spre Vanuatu, o escală culturală în Africa

  1. Marius W. says:

    “În Europa vorbim mult despre diversitatea culturală…” – superb paragraf si complet adevarat!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s