Dana merge la Tanna

Ah, ce bine e în vacanţă! M-am întors foarte plăcut impresionată după 3 zile pe Tanna, deşi iniţial nu voiam să merg acolo. Pentru cele 12 luni pe care le am de petrecut în Vanuatu, mi-am propus 5 escapade: două oraşe – Sydney & Noumea şi 3 insule din Vanuatu – Santo, Ambrym şi Tanna, dintre care Tanna mă atrăgea cel mai puţin. Tanna este prezentată cu surliţe şi trâmbiţe ca insula care găzduieşte cel mai accesibil vulcan din lume, Yasur. Nefiind o împătimită a vulcanilor şi fiindcă am fost recent pe două insule vulcanice (Santorini şi Sicilia), reclama n-a prins la mine. În plus, bărbaţii din Tanna (manTanna în bişlama) au o reputaţie proastă în restul ţării – sunt scandalagii şi orgolioşi, crezându-se puternici ca vulcanul. Nu demult a fost o dispută mare în Port Vila între manTanna şi manAmbrym (locuitorii unei alte insule cu vulcan activ…), care a durat 2 săptămâni şi s-a soldat cu 3 morţi şi case incendiate. Dar am zis că trebuie să văd Tanna şi vulcanul acum cât sunt aici, pentru că altfel o să regret peste ani şi ani.

Din fericire, sunt mult mai multe de văzut şi de trăit pe Tanna decât Yasur. Nu spun că vulcanul nu e impresionant, ci că insula mi-a oferit mult mai mult decât mă aşteptam. În 3 zile am văzut peisaje atât de diferite! Tanna este o lume în sine, diferită de Port Vila. Nu credeam când îmi spuneau ceilalţi voluntari australieni, care sunt aici de mai multă vreme, că trebuie să ies din Port Vila şi de pe Efate ca să înţeleg ce înseamnă Vanuatu cu adevărat. Le răspundeam că pentru mine Port Vila este deja destul de diferită de mediul cu care sunt obişnuită, că deşi este capitala şi toată lumea se plânge că e „prea urbanizată”, pentru mine rămâne un sat.

Dar Tanna m-a impresionat în primul rând prin sălbăticia ei. Nu există drumuri asfaltate, majoritatea insulei nu are electricitate sau semnal şi există încă aşezări întregi fără nicio construcţie din beton, doar din paie. Oamenii se trezesc şi se culcă odată cu soarele, se spală cu găleata şi mănâncă numai ce le dă natura. Ferice de ei, insula este foarte fertilă, fiindcă cenuşa vulcanică este plină de minerale. Şi timp de 3 zile am trăit şi eu ca ei.

Aventura a început chiar în aeroportul din Port Vila: la terminalul domestic nu ţi se cere paşaportul sau buletinul şi nu se scanează bagajele, e ca la gară. Iar printre pasageri s-a strecurat unul în plus în avion, şi-au dat seama la numărătoare. Aşa că ne-au luat iarăşi biletele la puricat până au descoperit intrusul care voia să meargă „cu naşul”. După acest mic incident şi 40 de minute de zbor, am ajuns la Tanna.

Prima atracţie: drumul de la aeroport la cazare, pe partea cealaltă a insulei, aproape de vulcan. Pentru €17/noapte am stat într-un bungalow asemănător cu acesta:Nu se vedea vulcanul pe geam, dar am avut totuşi o privelişte superbă: Iar noapte vedeam lava reflectându-se în nori!
Revin la drum: mai ceva ca la Padiş, pentru cine cunoaşte. O fâşie îngustă săpată prin vegetaţia deasă, frunzele sunt mai înalte decât maşina, urcăm şi coborâm pante abrupte, nici nu vreau să-mi imaginez cum e când plouă. Încă o dată am impresia că sunt la munte, deşi sunt pe o insulă tropicală. Facem 2h30min pentru 40 km. Dar ce surpriză când ajungem la baza vulcanului! O câmpie de cenuşă vulcanică străbătută de un râu. Pe creste poţi să faci ashboarding. A doua atracţie: ceremonia John Frum vineri noaptea. John Frum este numele unui cult religios care s-a născut pe Tanna în 1936, când i s-a năzărit cuiva că dacă scapă de europeni, li se vor arăta multe bogăţii. Deşi canibalii au continuat să mănânce cu conştiinciozitate misionarii albi, minunea nu s-a produs până în 1942, când trupele americane au aterizat pe insulă în drum spre Japonia…cu avioane, arme, haine, mâncare şi filme. De atunci şi până azi, adepţii cultului John Frum se adună în fiecare vineri noapte şi cântă şi dansează, în speranţa că americanul John (John from America) se va întoarce cu bogăţiile promise. Ceremonia în sine nu este delirantă, oamenii cântă şi dansează ca duminica la biserică. Numai că la ei se petrece noaptea în aer liber – deci este o combinaţie convenabilă între biserică şi discotecă. Delirant este faptul că adepţii respectă în continuare ritualul de atâţia ani de zile şi venerează acest zeu izvorât din imaginaţia colectivă.

A treia atracţie: satul Port Resolution cu plaja sa. Toate casele arată aşa:M-am simţit clar în alt film. Iar plaja e demnă de Laguna Albastră: Cireaşa de pe tort: Yasur! Cel mai accesibil vulcan în activitate, ai doar de urcat nişte trepte.De jur împrejur, câmpii de lavă: Sus, două cratere şi câţiva aburi:După care se aude un sunet de mitralieră şi pâmântul se cutremură: Yasur scuipă nişte roci de lavă iar noi tresărim speriați!Dar oare cum o fi și mai sus?Peisaj lunar, clar.Mă simt ca într-un voiaj inițiatic. Hăul se arată și mai mare pe partea asta: Iar noaptea…

O altă atracție este Turtle Bay şi Cook’s Hat. Foarte aproape de cazarea noastră, la 15 minute de mers prin junglă.

O plajă pustie cu nisip negru, de data aceasta mă simt ca în Naufragiatul: N-am văzut ţestoase, dar am găsit pălăria lui James Cook, care a descoperit Tanna şi Noile Hebride în 1774. Se spune că pe aici a trecut înainte să ancoreze la Port Resolution, sat pe care el l-a denumit astfel.Distracţia nu s-a terminat, ultima noapte am petrecut-o pe partea cealaltă a insulei, partea mai emancipată unde există electricitate! Priveliştea de la cazare:Iar când mareea e joasă, iată ce se ascunde sub apă: Bonus: aelan kakae – banane prăjite cu papaia aburită și avocado proaspăt!

Anunțuri