Înapoi în Vanuatu

Am revenit pe blog, după două luni de pauză. Adică o lună de vacanţă în Australia (poze foarte curând) şi o lună de reacomodare în Vanuatu. Vorbeam anul trecut pe vremea asta de curba adaptării culturale şi cum în a treia sau a patra lună într-o ţară nouă, aşa-zisa lună de miere ia sfârşit şi ne confruntăm cu discrepanţa dintre cele două culturi, dintre rutina de „acasă” şi rutina de „aici”. Urmând ca după încă câteva luni să ne obişnuim cu noul mediu şi să nu ni se mai pară nici extraordinar, nici groaznic, ci pur şi simplu normal. Din ce citisem eu, asta se întâmplă cam după şase luni şi aşa a fost şi la mine.

U

*sursa: https://www.bve.ulaval.ca/en/accompagnement_des_etudiants_etrangers/vivre_a_quebec/choc_culturel_et_adaptation/

Dar habar n-am ce se întâmplă în al doilea an!  Am putea crede că adaptarea ia sfârşit, că următorii ani într-o ţară străină sunt mai statornici, că după şase luni ne-am adaptat „odată pentru totdeauna”. Însă viaţa e formată din suişuri şi coborâşuri, şi pentru cei care se expatriază, şi pentru cei care rămân acasă. Iar cei versaţi într-ale expatrierii susţin că modelul în „U” (curba adaptării culturale) se reproduce cam în fiecare an.

Al doilea an în Vanuatu e diferit. Pe de o parte fiindcă deocamdată nu lucrez (ştiu, n-ar trebui să mă plâng că pot să merg la plajă în fiecare zi, însă căutarea unui loc de muncă nu e o treabă uşoară în niciun colţ de lume), de pe altă parte fiindcă jumătate din oamenii pe care îi cunoşteam au plecat între timp (flagelul tuturor expatriaţilor este că după un an, trei ani sau maxim cinci, majoritatea pleacă)! Aşa că brusc, capitala de 40 de mii de locuitori mi se pare mică şi prea liniştită, ceea ce am simţit arareori anul trecut. Internetul e la fel de lent, parcă sunt şi mai multe gropi, s-au închis câteva restaurante, e epidemie de febră denga. Dar mai ales după trei luni de absenţă, în care am gustat iar din confortul lumii dezvoltate şi agitate în Europa şi în Australia, am avut nevoie de ceva timp să mă reobişnuiesc cu Vanuatu…

Partea bună este că avem mereu lucruri noi de descoperit şi de învăţat.
Cum ar fi un nou restaurant…
nice way to start the dayun nou spectacol…
Fire dancerso nouă legumă (nu ştiu cum se numeşte, dar seamănă cu dovleceii şi tocmai ce am făcut o musaca delicioasă cu ei!)…
dovlecel?…sau un nou loc de joacă 🙂
boats are my playground

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Înapoi în Vanuatu

  1. Aha, deci te-ai îndrăgostit acolo 🙂
    Deci acum te-ai dus la liber sau tot printr-un fel de program ca anul trecut?

    • danamism says:

      Claudiu, programul s-a incheiat in octombrie si nu se putea prelungi. Asa ca m-am intors “la liber”, cu cateva proiecte in minte, dar nimic sigur inca.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s