O zi din viaţa unei şomere

6:30 – Sună alarma. Mijesc ochii, afară e deja lumină şi păsărelele cântă demult. În Vanuatu se luminează la 5, 6 cel târziu şi toţi localnicii sunt pe baricade. Ştiu că cine se scoală de dimineaţă departe ajunge, dar eu vreau doar să mai stau în pat. Din fericire unde locuim noi e destul de calm, nu se aud claxoane sau autobuze ca în Bucureşti, dar tot e o simfonie de păsări, găini, câini, câte o barcă cu motor şi motoreta vecinului. Închid ochii şi mai dorm un pic.

6:50 – Nu sunt obligată să mă scol, dar o fac totuşi. Din solidaritate. Pentru prietenul meu, care începe serviciul la 7:30. Mâncăm împreună pe terasa noastră cu vedere la lagună, el pâine cu gem, eu sărat. El cafea neagră tare, eu suc proaspăt stors de grepfrut. Şi neapărat fructul pasiunii. Se găseşte mai tot timpul anului la piaţă, ca bananele şi papaia şi nucile de cocos. Grepfrutul îl luăm din grădină. Mâncăm în tăcere privind la piroga care lasă unde pe lagună. Probabil câţiva localnici care au ieşit la pescuit şi acum se întorc în satul lor, pe celălalt mal.

7:20 – Un pupic de „bonne journée” şi gata, a plecat la serviciu. Ajunge în cinci minute cu ATV-ul, Port Vila e o capitală mică, totul e aproape şi nici nu e mult trafic. Eu oscilez între a deschide calculatorul şi a mă băga în pat cu o carte. Patul câştigă. Mai dorm o oră.

Cu ATV-ul in Port Vila

Cu ATV-ul in Port Vila

8:30 – Acum sună alarma mea. Din obişnuinţă, de pe vremea când încă lucram. Au trecut şapte luni de atunci, dar să nu disperăm. Telefonul îmi arată cum e vremea la Bucureşti, Oradea, Paris, Roma, Miami, New York, Sydney, Noumea şi Suva. Este o cercetare asiduă pe care o fac în fiecare dimineaţă de vreo doi ani, în căutarea climatului perfect de-a lungul anului. Până acum Miami e pe locul 1. Mai citesc un articol, două pe telefon, intru pe facebook dar mă plictisesc repede, şi apoi mă ridic din pat ca să mă mut în faţa calculatorului. Din fericire, de luna trecută am intrat în rândul lumii civilizate şi avem internet rapid! Vanuatu s-a conectat la un cablu submarin de fibră optică care leagă Fiji de Hawaii şi implicit, de SUA.

9 – E timpul pentru o cafea, neapărat cu lapte, uneori cu zahăr. Deja salivez la ziua de vineri, când ne-am format obiceiul de a merge la o patiserie franţuzească cu cafea bună şi, bineînţeles, croissante. Prietenul meu nu lucrează vinerile, aşa că este plăcerea noastră de a savura pe îndelete acest mic-dejun în timp ce alţii transpiră la birou. Delicatesele franţuzeşti sunt indubitabil o moştenire preţioasă de pe urma condominiul franco-britanic care a condus ţara vreme de 80 de ani.

9:23 – Sună telefonul, număr necunoscut. Oare o fi despre unul din cele zece joburi la care am aplicat? Ah, sper să fie cei de la universitate! Nu sunt ei. Cineva care a primit numărul meu de la altcineva, a auzit că fac traduceri. Vorba circulă repede în Vanuatu, e bine pentru reclamă. Dar am firmă, mă întreabă, pot să dau factură? Nu, n-am, că trebuie să ai 50 de mii de dolari în cont dacă eşti străin şi vrei să-ţi faci firmă în Vanuatu. Am măcar permis de muncă atunci? N-am nici de ăla, că tot te costă 2000 de dolari pe an. Îi zic dacă vrea aşa, pe sub mână, rămâne între noi. Ar vrea, dar nu poate, că lucrează pe un proiect AusAID, şi cu UNICEF, şi ăştia controlează tot. Bravo lor.

9:40 – Mă apuc de spaniolă. Dacă nu găsesc job în Vanuatu, mi-ar plăcea să merg în America Latină. Înţeleg bine spaniola, dar când e de vorbit, iese o italiano-portughezo-bişlama. Vi s-a întâmplat ca atunci când învăţaţi o limbă străină, aceasta să devină limba dominantă, chiar dacă nu o stăpâniţi bine? Adică de fiecare dată când încercaţi să scoateţi cuvinte într-o altă limbă străină, să iasă numai cuvinte în limba pe care o învăţaţi acum? De parcă creierul se pune automat în modul „limbă străină” şi o ţine pe a lui. Am păţit-o cu bişlama în primele luni, nu a interferat cu engleza sau cu franceza mea, dar dacă voiam să vorbesc puţina italiană sau portugheză pe care o ştiu, în loc de „muito bem” ieşea „gud tumas”.

11:40 – Prietenul meu se întoarce de la şcoală. Deja e pauza de prânz?! La naiba, unde a trecut timpul? Voiam să scriu trei scrisori de motivaţie până acum, dar m-am pierdut printre lecţii de spaniolă, scris pe blog, citit blogurile altora, articole din The Economist, horoscop, visat cu ochii deschişi. În plus, voiam să fac ceva drăguţ şi să-l aştept cu masa pusă. Prea târziu, data viitoare.

12:00 – Pregătim amândoi un carpacio de vită cu piure de kumala şi fasole verde. Carnea de vită este foarte fragedă şi ieftină în Vanuatu! Mi-am dat seama că de când nu lucrez, viaţa este mai ieftină. Pe bune, mănânc rar la restaurant şi nu simt nevoia să mă răsfăţ cu o prăjitură, o friptură, un Starbucks sau un cocktail după o zi grea, mănânc cantitativ mai puţin fiindcă nu consum atâta energie, nu cheltui bani pe transport şi uzez mai puţine haine! Un lucru bun şi pentru factura la electricitate probabil, mai puţine maşini de spălat.

Pranz pe terasa

Pranz pe terasa noastra

13:00 – După prânz se cuvine o băiţă. De curând ne-am mutat într-o reşedinţă cu piscină la comun, am avut mare noroc, fiindcă proprietarul este nou şi suntem în extra-sezon, aşa că ne-a făcut un preţ bun. Pentru 500 de euro pe lună avem un studio micuţ, dar modern, cu toate cheltuielile incluse, inclusiv menaj zilnic ca la hotel, internet rapid, o vedere superbă şi piscină! După un an şi trei luni în Vanuatu, am găsit în sfârşit o cazare bună…

13:30 – Pauza de prânz de două ore s-a încheiat, prietenul meu se întoarce la serviciu, iar eu continui vânătoarea de joburi. Nu e greu să găsesc anunţuri în Vanuatu: majoritatea sunt centralizate în cele trei ziare săptămânale şi pe site-ul vanuatujobalert.blogspot.com. Însă mulţi angajatori caută ori localnici debutanţi, ori străini experţi cu peste 10 ani de experienţă. Greu găsesc o cale de mijloc…Pentru joburi internaţionale, mă uit pe www.civiweb.com şi pe devnetjobs.org şi direct pe site-ul organizaţiilor la care mi-ar plăcea să lucrez.

14:00 – Am impresia că ziua mea abia acum începe. După ce am făcut turul emailurilor, articolelor şi anunţurilor de pe net, mă apuc de scris. Am de făcut o candidatură stufoasă, s-au dus vremurile când era de ajuns să trimiţi un CV şi o scrisoare de motivaţie!…Acum toţi vor să răspunzi la o listă de 10 criterii „esenţiale”, măcar un paragraf la fiecare, să exemplifici cum, de ce şi de când le îndeplineşti. Unele se repetă mai la toate joburile – muncă în echipă, capabil să lucrezi sub presiune, as în utilizarea calculatorului – altele sunt mai specifice. Cred că dacă pun cap la coadă toate candidaturile pe care le-am făcut în ultimul an, se fac 100 de pagini! Apoi mai am de făcut o traducere, două pagini din franceză în engleză, pentru fostul meu angajator din Vanuatu, Agenţia universitară a Francofoniei. Şi de pregătit o lecţie de engleză pentru mâine, deocamdată am doi clienţi adulţi. Traducerile şi lecţiile sunt o ocupaţie temporară, măcar nu mă plictisesc şi fac un ban de buzunar!

17:30 – Bineînţeles că nu am terminat tot ce voiam să fac, dar este timpul pentru kava. Vă amintiţi când vă spuneam de această băutură dezgustătoare cu efect relaxant? Eu nu mai pot să beau, fiindcă numai gândul la ea îmi dă crampe la stomac! Probabil că am dezvoltat o alergie, nu sunt singura (sau poate că băutura e într-adevăr scârboasă, dar atunci nu înţeleg cum ceilalţi reuşesc să o bea). Însă merg în continuare la nakamal-uri, ca loc de interacţiune socială. Îmi place atmosfera liniştită, în aer liber, şi faptul că nu costă mai nimic. Sunt zeci de nakamal-uri în Port Vila, şi rareori mai mult de 20 de persoane la un loc. Unele sunt preferate de expaţi, la altele merg numai localnicii, noi avem cam cinci la care mergem regulat. La ora asta aproape toată lumea a terminat serviciul şi e gata să privească apusul cu o shell în mână – dacă nu e înnorat. În mai se întunecă deja la cinci jumate, iar în iunie, când va fi solstiţiul de iarnă, se va întuneca la cinci. Şi temperaturile au început să scadă.

Nakamal de lux

Nakamal de lux

19:00 – Foamea din stomac ne trezeşte simţurile. Eterna întrebare: ce mâncăm în seara asta? Ah, ce n-aş da pentru o şaorma de la Dristor! În Vanuatu nu există restaurante sau fast-food-uri cu specific libanez ori turcesc. Cele două supermarketuri cu produse pe gustul nostru (că magazine chinezeşti sunt destule!) se închid la 19:30, aşa că avem încă o jumătate de oră să ne alegem ingredientele pentru cină. Sau putem să mergem la piaţă, care e deschisă toată noaptea – vânzătorii dorm pe rogojoni şi nu pleacă până nu li se termină marfa. Da, hai să mergem la piaţă şi să facem o supă cremă de dovleac cu lapte de cocos în loc de smântână!

20:00 – Socoteala de la nakamal nu se potriveşte cu cea din târg. N-am găsit dovleci. Aşa că am ajuns până la urmă şi la supermarket, dar nici acolo n-am găsit tot ce voiam – rafturile sunt cam goale fiindcă încă n-a venit containerul cu provizii. Vapoarele care transportă alimente ancorează cam o dată la două luni în port, după ce au făcut turul celorlalte insule din Melanezia. De aceea când ajung aici produsele sunt destul de scumpe…Mi-e dor de brânza bună de acasă! Am sfârşit prin a comanda o pizza la singurul restaurant cu livrare din Port Vila.

22:30 – După o pizza şi un film (pe ecranul calculatorului, că cinematograf nu există încă), ne băgăm în pat, fiecare cu cartea lui. El în franceză, eu în română. Mi-e dor de limba română. Cred că sunt puţine locuri pe lumea asta unde pur şi simplu nu există alţi români cu care să vorbeşti, iar Vanuatu este unul dintre ele. Alin, celălalt român pe care l-am cunoscut anul trecut, a plecat anul ăsta în Birmania. Aşa că nu-mi rămâne decât să scriu pe blog, să citesc cărţi şi să vorbesc pe Skype…

23:00 – Adorm cu gândul că nu e aşa de rău să fii şomer. Mai ales în Vanuatu, unde majoritatea populaţiei nu lucrează, iar când te întreabă cineva cu ce te ocupi, poţi să răspunzi liniştit „Mi stap nomo” – I just am. Adică cine nu lucrează, este. Pe principiul „nu lucrez, deci exist” 🙂

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to O zi din viaţa unei şomere

  1. Minty Lemony says:

    Foarte tare relatarea, cam asa arata si o zi din viata mea de cand nu mai muncesc, minus piscina si insula tropicala:). Iar cand oamenii ma intreaba cu ce ma ocup, raspunsul e “I’m hanging around” ( de anul trecut in NY iar acum in Kyoto pt cateva luni).

    • danamism says:

      Well, la tine e minus piscina si insula tropicala, dar plus expozitii si oameni funky si agitatie 🙂 Delicii urbane care imi lipsesc aici din cand in cand. E si hanging around un mod bun de a vedea lucrurile!

  2. ramona says:

    Buna Dana,

    Am dat de blogul tau fiind in cautare de informatii despre Vanuatu, urmeaza sa vizitez Vanuatu impreuna cu sotul meu in Octombrie 2014. L-am citit fara suflare!
    Si eu sunt din categoria “hanging around” :)) locuim in China si momentan nu mai lucrez.
    Daca nu te deranjeaza, te-as mai intreba una alta despre Vanuatu, ce sa vizitam, ce ne recomanzi etc…
    Daca mai esti in Octombrie in Vanuatu, poate schimbam o vorba romaneasca, sigur, daca ai timp 🙂
    aaaa si sa stii ca si eu visez periodic la Shaorma de la Dristor :))

    • danamism says:

      Buna Ramona,
      Ma bucura ca ai gasit blogul meu cautand informatii despre Vanuatu, stiu ca exista multe site-uri cu informatii in engleza si franceza (de care am dat eu inainte sa ajung aici) dar foarte putine in romana, asta este si unul din motivele principale pentru care am hotarat sa scriu in romana si nu intr-o limba de “circulatie internationala”. Iti raspund cu drag la intrebari, poti sa imi scrii pe dana.molnar@gmail.com
      Si da, in principiu sunt aici in octobrie, ne vedem! 🙂

  3. Pingback: Am „întâlnit” un om. | CÂRCIUMĂ DE FIȚE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s