Lecţii de chineză

Nĭ hǎo ma? Wǒ hĕn hǎo. Viaţa după ciclon şi-a revenit foarte repede pentru noi. Casa e ok, serviciul e ok; nu mai sunt fructe la piaţă, dar putem să cumpărăm fructe din import la magazin. De când locuiesc în Vanuatu, noţiunea de fructe exotice s-a inversat: merele şi strugurii sunt de 3 ori mai scumpe decât fructele locale…Dar sper că nucile de cocos şi papaya nu vor întârzia să apară, vegetaţia îşi revine cu fiecare ploaie. De unde totul era ruginiu, ca după incendiu, în două-trei săptămâni a redevenit verde.

Au inflorit copacii dupa ciclon
Au inflorit copacii dupa ciclon

Timp de o lună, oraşul a fost plin de militari, voluntari şi consultanţi. O grămadă de feţe noi prin cafenele. În fiecare zi, rapoarte şi ştiri despre ajutoarele umanitare, plângeri, acuzaţii. Dar acum, la şase săptămâni după ciclon, oraşul e calm din nou. Multe hoteluri sunt închise pentru renovare şi pentru că a scăzut drastic numărul de turişti…Ceea ce se traduce prin mai puţine locuri de muncă. Efectele pe termen lung ale ciclonului se vor simţi mai ales la nivel economic.

Iar eu am revenit la lecţiile de chineză. Deşi mă declar pasionată de limbi străine şi întotdeauna mi-am dorit, în secret, să vorbesc cele mai vorbite 10 limbi din lume, nu mă gândeam serios că o să vină ziua în care o să mă apuc de chineză. Însă universitatea la care lucrez a deschis de curând un Institut Confucius şi oferă cursuri gratuite angajaţilor. M-am apucat de mandarină dintr-un interes pur lingvistic, nu neapărat economic sau cultural. Până acum am avut doar câteva lecţii, dar sunt plăcut surprinsă să constat că limba nu e chiar aşa de grea pe cât credeam. Nu ştiu dacă voi fi capabilă vreodată să scriu şi să citesc caracterele chinezeşti, dar gramatica, vocabularul şi pronunţia mi se par relativ uşor de asimilat, chiar şi cu cele 4 tonalităţi. Iar felul în care se asociază conceptele este absolut fascinant.

Şi uite aşa mi-am adus aminte de plăcerea de a învăţa, fără să realizez cât de mult îmi lipsea. Se fac cinci ani de când am terminat masteratul şi n-am mai pus piciorul la facultate. De învăţat sigur că învăţăm în fiecare zi: autodidacţi, forţaţi de împrejurări, din cărţi, online, de la colegi. Omul cât trăieşte învaţă. Dar îmi lipsea învăţarea într-un cadru organizat, cu obiective precise şi tangibile, cu colegi pe termen lung. Uitasem ce plăcere este să dobândeşti competenţe noi de la o săptămână la alta. Nu trebuie să fie o limbă străină, poate fi un curs de grădinărit sau de gătit, mişcări de dans sau de înot, scamatorii, radioamatorism. Voi ce abilităţi aţi deprins în ultima vreme?

Şi uitasem să mă minunez de Vanuatu. Cum spuneam într-o altă postare, de la o vreme totul mi se pare „normal”, banal şi confortabil, de parcă am trăit aici dintotdeauna. Şi prea des uit să fac un pas în spate, să pun lucrurile în perspectivă şi să mă mir de ineditul situaţiilor în care mă regăsesc. De faptul că am ajuns la „capătul lumii”, că văd alte moduri de viaţă, că am evoluat pe plan personal şi profesional, că sunt în contact cu o mulţime de culturi diferite. Ei bine, astăzi Vanuatu mă surprinde din nou, cine ar fi crezut că voi învăţa chineză tocmai aici?!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s