Început de an (bisect)

Am revenit anul acesta după o lungă absenţă pe blog – nu din lipsă de idei, ci din lipsă de timp. Ce am făcut în ultima vreme? O excursie în Fiji în octombrie, nimic notabil în noiembrie, în afară de muncă, iar în decembrie am avut tot felul de obligații activități sociale; care îmi fac plăcere, a nu se înțelege greșit, dar ce-i prea mult strică. Am impresia că prin părțile astea ale lumii TOTUL se întâmplă în decembrie. În primul rând că sunt sărbătorile, iar petrecerile de Crăciun între prieteni sau la serviciu încep chiar de la începutul lunii. (A, să nu uit să vă spun că am sărbătorit 1 Decembrie cu un grup de străini cărora le-am gătit mâncare românească și i-am pus să se uite la Bună, ce faci)

În acelaşi timp, decembrie marchează debutul verii căldurii toride şi lumea începe să plece în „vacanţa mare”. Încă un motiv de a da petrecere şi a te vedea cu toată lumea înainte să dispari o lună din ţară. Apoi, fiind sfârşit de an, unora li se termină contractele şi părăsesc ţara definiv. De unde rezultă petreceri de rămas-bun. Petrecerile astea se ţin la casele oamenilor, la restaurant, la plajă, la birou. Ce mai, am ţinut-o tot într-o veselie în decembrie! Cred că toată lumea era fericită că se termină anul în care ne-a lovit ciclonul. Recordul pentru mine a fost într-o zi de sâmbătă când am mers la 4 petreceri, două de Crăciun, una de rămas-bun şi o zi de naştere.

De parcă nu ar fi destul, decembrie e şi sezonul nunţilor…În 2015 am fost invitată la prima nuntă locală. Fiind vorba de un coleg de serviciu, a fost o nuntă destul de „occidentalizată”, mai întâi la biserică şi apoi la o cantină. Ceremonia tradiţională, cu ritualuri şi schimb de daruri, se face în grup restrâns, aşa că rămâne un secret pentru mine. Nimic neobişnuit la petrecerea la care am fost eu invitată, atâta doar că a avut loc într-o vineri la prânz…şi darurile invitaţilor erau produse casnice cumpărate din supermarket cu 5 minute înainte, pe drum de la biserică la cantină!

Apoi, tot în luna decembrie, a venit familia mea în vizită în Vanuatu. Vă puteţi imagina de când aşteptam momentul! Iar bucuria a fost pe măsura aşteptării. Ce nu anticipasem însă este cât de greu e să organizezi un grup de şase oameni şi să ne punem de acord cu activităţile. Pe de o parte, eu voiam să le arăt cât mai multe din ţara care mă fascinează de trei ani de zile, pe de altă parte, ei aveau nevoie de odihnă şi relaxare – greu de împăcat capra cu varza în două săptămâni şi jumătate, cât au stat ei la noi. Chiar şi aşa, Vanuatu le-a plăcut la nebunie: pe primul loc au decretat insula Hideaway, cel mai frumos loc de snorkelling plus o poştă subacvatică. Locul doi se atribuie lagunei albastre de pe insula Efate, sau Blue Lagoon, unde poţi să te joci de-a Tarzan şi să faci bâldâbâc în apa rece şi limpede de pe o sfoară atârnată de un copac. Pe locul trei, insula Tanna şi vulcanul Yasur (unde m-am întors cu plăcere a doua oară după aproape trei ani). Locul patru, dansul cu foc ai celor de la Wan Smol Bag. Şi pe locul cinci, terasa noastră şi mango din grădină.

Pentru prima dată am petrecut toţi împreună Crăciunul la 30 de grade şi am deschis şampania pe plajă în noaptea dintre ani. Anul nou vine mai întâi în Kiribati, Fiji şi Noua Zeelandă şi pe urmă la noi. Apropo, mă întreba cineva cum sărbătoresc vanuatezii Crăciunul – cred că ziua de 24 decembrie este cea mai aglomerată din an! Fiindcă localnicii sunt cuprinşi de microbul cumpărăturilor de ultima oră şi împânzesc magazinele până la 9 seara. În plus, răsar peste noapte tot felul de ansambluri muzicale cu chitare şi ukulele care încearcă să facă un ban la colţ de stradă din poluarea fonică (ca să vă faceţi o idee). Masa de Crăciun în familie se face pe 25 decembrie, sub formă de picnic la plajă!

În luna ianuarie a venit rândul meu să merg acasă şi să mă absentez trei săptămâni în Europa. Chiar dacă mi-am văzut familia în Vanuatu, trecuse aproape un an şi jumătate de când fusesem acasă ultima oară şi mi-era un dor acut, aşa că se impunea o călătorie. Două lucruri mi se par universal valabile despre „vacanţele” acasă când locuieşti în străinătate:

  1. Avem tendinţa să idealizăm ţara din care am plecat, dar aşteptările nu corespund cu realitatea şi aproape întotdeauna avem un mic „şoc cultural invers” în primele zile când ne întoarcem acasă. Ce mă frapează de obicei când vin din Vanuatu este consumerismul şi risipa de mâncare, văd atâtea produse la supermarket şi mă întreb dacă lumea chiar cumpără atâtea sau se aruncă pe urmă, expirate – ambele scenarii mă oripilează. Asta până când intru într-un magazin de haine şi mă apucă şi pe mine frenezia de a cumpăra.Un alt lucru pe care l-am subestimat înainte să mă întorc acasă iarna este frigul…mi-am zis cât de rău poate să fie? După atâta căldură în Vanuatu chiar o să-mi prindă bine nişte răcoare. Numai că uitasem cât de răcoare este la -10 grade! M-am simţit mai tot timpul ca un ursuleţ în hibernare.
  1. Timpul e întotdeauna prea scurt. În ciuda celor spuse mai sus, până la urmă ne readaptăm şi ne obişnuim acasă. Şi momentul plecării vine întotdeauna prea repede, indiferent că am stat două săptămâni sau două luni. Mai ales că pe lângă vizitat familie şi prieteni, de obicei sunt şi treburi administrative de rezolvat. Iar de data aceasta am alergat între Paris, Strasburg, Oradea şi Bucureşti.

Şi iată-mă înapoi în Vanuatu în luna februarie. Am impresia că anul nou abia începe. Într-un fel, e adevărat – pe 8 februarie a fost anul nou chinezesc şi tot atunci începutul de an şcolar şi universitar în emisfera sudică. Aici vara se numără bobocii. Cu excepţia şcolii, de obicei ianuarie-februarie-martie e sezonul mort, când nu se întâmplă nimic. Nu prea vin turişti, mulţi expaţi sunt încă plecaţi şi mulţi localnici se întorc pe insulele de origine. Dar luna trecută s-au întâmplat destul de multe chestii în Vanuatu cât am fost plecată:

  • a dispărut gelato man, adică omul care făcea cea mai bună îngheţată din lume, artizanală, numai cu produse proaspete şi naturale. Era un elveţian italofon care deschisese gelateria de un an şi ceva, mergeam la el aproape în fiecare săptămână. Au dat anunţ la ziar că a dispărut, cică într-o după-masă a ieşit la prânz şi nu s-a mai întors la magazin. Dar de fapt au aflat că s-a suit într-un avion şi a plecat din ţară fără să zică nimănui. Probleme în dragoste, zice-se.
  •  avem un nou guvern. Poate aţi auzit anul trecut că 14 deputaţi din 52 au fost condamnaţi pentru luare de mită, după care unul dintre ei, preşedintele parlamentului, s-a autograţiat în timp ce îi ţinea locul preşedintelui statului. Cu chiu şi vai, s-a dovedit că măsura a fost neconstituţională şi până la urmă deputaţii respectivi au ajuns după gratii. După care s-a pus întrebarea dacă să continue în aceeaşi formulă până la următoarele alegeri (programate în noiembrie 2016), cu doar trei sferturi din parlament, sau să facă alegeri parţiale sau alegeri generale. Preşedintele ţării a hotărât să facă alegeri generale anticipate, aşa că pe 22 ianuarie s-a ales un nou parlament. Câteva nume grele au pierdut, altele au rămas. Nici de data aceasta nu a fost aleasă nicio femeie…Interesant este că 44 de deputaţi reprezintă 17 partide, iar 8 sunt independenţi.
  •  marile companiile aeriene din Australia şi Noua Zeelandă şi-au anulat toate zborurile către Vanuatu pe o perioadă nedeterminată, pe motiv că pista aeroportului nu corespunde normelor de funcţionare. Compania locală, AirVanuatu, zboară în continuare, dar cu aşa reclamă negativă, turiştii nu se înghesuie. Impactul se vede cu ochiul liber – hotelurile şi restaurantele sunt gol, goluţe, asta în condiţiile în care turismul abia se dezmeticise puţin după ciclonul Pam anul trecut. Oricum s-au închis cel puţin două resorturi, un supermarket şi trei restaurante de atunci. Umblă vorba că motivul real al suspendării zborurilor ar fi altul, fiindcă experţii independenţi care au evaluat pista susţin că starea ei este (încă) acceptabilă. Noul guvern a promis că va lua măsuri urgente de reparare pentru a aduce turiştii înapoi, dar asta se va întâmpla abia prin iunie, iulie (plus întârzierile de rigoare). Se anunţă un an calm în Vanuatu.
  •  este în continuare foarte cald şi uscat. Fenomenul El Nino continuă de anul trecut. Dacă în primul meu an în Vanuatu ploua în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, acum dacă plouă o dată pe săptămână e bine. Asta afectează bineînţeles recoltele, dar şi sursele de apă potabilă pe multe insule unde nu există râuri. O altă problemă este temperatura ridicată a mării (peste 30 de grade) care omoară peştii şi coralii (da, da, s-au găsit bancuri de peşti eşuaţi din cauza căldurii, iar coralii devin albi) şi favorizează formarea cicloanelor puternice (aţi auzit probabil de Winston, un alt ciclon de categoria 5, care a lovit Fiji săptămâna trecută). Mai vine sau nu un ciclon, aceasta-i întrebarea…
Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to Început de an (bisect)

  1. Mala says:

    La multi ani in 2016! Sa ai parte numai si numai de bine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s