Despre hoţi şi poliţişti

Nici cu poliția vanuateză nu am avut mai mulți sorți de izbândă. Prima oară când ni s-a spart casa, în august, nu ne-am obosit să-i contactăm. Furturile din case sunt, din păcate, o problemă răspândită în capitala Port Vila și fără prea multe speranțe de rezolvare. Pe de altă parte, este cam singurul tip de furt de aici – nu am auzit pe nimeni să fie furat în plină stradă, în autobuze, la plajă sau din mașină.

Prima oară când ni s-a întâmplat nu ne-am supărat prea tare. Tot auzisem despre furturi de la alți străini, așa că nu ne-am mirat. Plus că lăsasem oarecum o fereastră deschisă, era închis doar oblonul de lemn, pe care hoții l-au rupt ușor. Bineînțeles, infracția este tot infracție, înseamnă că cineva ne-a pândit, a știut exact între ce ore nu suntem acasă, a intrat în curte, a văzut că fereastra e deschisă și a acționat. Să zicem că am trecut mai ușor peste acest incident pentru că au furat doar lucruri mai vechi: un laptop căruia nu îi mai mergeau bateria și difuzoarele, un ipod și un telefon mai demodate, un alt difuzor care nu mergea și un hard disk extern. De acesta din urmă ne-a părut cel mai rău, fiindcă acolo erau toate datele prietenului meu și a rămas fără ele…

Se pare că hoții umblă numai după electronice, mai ales laptopuri, și bani. Mai demult, povestesc străinii care sunt aici de multă vreme, se furau și haine, pantofi, băutură și mâncare. Acum nevoile s-au schimbat…și pe piața neagră se vând laptopuri furate cu doar 50 de euro.

Dar a doua oară când ne-au spart casa, în decembrie, ne-am înfuriat. Fuseserăsem foarte atenți să închidem de fiecare dată toate geamurile și ușile și ne credeam în siguranță (toate geamurile și ușile se închid în trei puncte și au gratii). Dar hoții au reușit să deschidă fereastra din bucătărie (singura care se deschide spre exterior) într-o duminică când eram la plajă și de data asta ne-au furat un laptop nou-nouț, celălalt ipod, hard disk-ul meu cu toate datele mele, plus un aparat foto al unei prietene care îl uitase la noi…Vecinii, la fel ca data trecută, se jură că n-au văzut, n-au auzit nimic.

Când am constatat furtul, întorcându-ne de la plajă în acea duminică seară, nu ne-am gândit imediat să sunăm la poliție. Ca să fiu sinceră, nici nu știu numărul poliției pe de rost, fiindcă toată lumea mi-a spus că nu are rost să-mi bat capul cu ei. Dar prietena noastră cu aparatul foto avea asigurare pentru bunurile personale și îi trebuia un proces-verbal de la poliție ca să ceară despăgubiri. Așa ca a doua zi m-am prezentat de dimineață la poliție să fac declarație.  Numai că la biroul de investigații criminale toți ofițerii erau ocupați cu un caz important la tribunal. Rămăsese la birou doar un junior care dactilografia rapoartele scrise de mână. Îmi ia declarația, dar îmi spune că trebuie să plătesc 1000 vatu ca să-mi întocmească proces-verbal. La un alt ghișeu, bineînțeles, că nu pot să fie toate în aceeași clădire. Iar dacă vreau anchetă, să revin a doua zi.

Zis și făcut. Numai că a doua zi juniorul nu era prezent și, deși plătisem 1000 de vatu, nimeni nu putea să-mi dea procesul verbal, care era numai pe calculatorul lui. Hello, ați auzit de lucru în rețea? De aplicații centralizate? De servere? De cloud? Nu. Din fericire primesc un dram de speranță de la comisar, care zice că îmi va trimite după-masă un detectiv să ia amprentre la fața locului. Deja pierdusem o oră azi, o oră ieri, mai stau o oră acasă după-masa în loc să merg la serviciu, dar treacă de la mine. Numai că după-masa detectivul nu se arată. Când sun la poliție, cică e ocupată mașina și nu poate să vină încă.

Am mai auzit cazuri când poliţia nu are bani de benzină sau maşinile nu sunt de găsit fiindcă le folosesc în scopuri personale…Aşa că m-am oferit să fac pe taximetrista şi l-am adus eu pe detectiv acasă. Tipul părea că ştie ce face, a venit cu un praf negru şi pensule, s-a uitat pe mai multe suprafeţe şi a concluzionat că hoţul a folosit o cârpă, dar a găsit totuşi o amprentă pe un geam, care s-ar putea să fie însă a noastră. Urma să o analizeze mai bine la calculator şi să ne cheme din nou la secţie să ne ia amprentele pentru comparaţie. Dar apoi nu a mai dat niciun semn…iar când l-am sunat să-i reamintesc, mi-a spus că mă sună el înapoi săptămâna viitoare. Asta se întâmpla în decembrie…

Furturile continuă nestingherite, săptămânal auzim de case care au fost sparte prin diverse cartiere, şi mai nou şi instituţille sunt vizate. De paştele catolic s-a furat dintr-o şcoală, culmea este că instalaseră nu demult camere de supraveghere şi au surprins imaginea hoţului. Dar cum în Vanuatu nu există buletine, deci nicio bază de date cu fotografiile cetăţenilor, va fi greu de identificat daca nu îl denunţă cineva. Noi ne-am cam pierdut speranţa şi nu ne rămâne decât să ascundem electronicele de fiecare dată când ieşim din casă.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink.

One Response to Despre hoţi şi poliţişti

  1. Alin says:

    Buna Dana, imi pare rau pt ce vi s-a intamplat. Dupa ce am avut aceeasi experienta in Vanuatu am cumparat un seif, poti face la fel, le gasesti la wilco si poti pune inauntru orice (laptop, aparat foto etc), neaparat sa aiba gauri la interior ca sa il poti fixa in beton. Aveti grija ca hotii pot fi mana in mana cu angajati sau cunoscuti de-ai casei. Nu mai pierde timpul cu politia, mie mi-a spart casa si in Romania si tot cu praful ala au venit sa mazgaleasca toata casa si degeaba. Am uitat, mai sunt si sisteme de alarma relativ usor de instalat fara cabluri, prin conexiune wifi. Pupici din Roma 🙂 Alin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s