În loc de cafea

Prima mea întâlnire cu gustul cafelei a fost pe la 10 ani. Era de fapt o cană mare cu lapte și doar un strop de cafea, făcută de bunica Molnar, într-o zi de vară când dormeam la ea. Sau cine știe, poate nici nu era cafea și bunica mă păcălise cu cicoare? Mama nu mă lăsa să beau cafea, pretextând că sunt prea mică, așa că am rămas surprinsă de propunerea bunicii, și oarecum mândră să acced la ceva ce era numai pentru „oamenii mari”. Mi-a plăcut mult gustul, dar m-am simțit ușor vinovată că fac ceva fără voia mamei. Încă nu eram o adolescentă rebelă.

În liceu și în facultate am început să beau cafea mai mult la nevoie, rar, înaintea unui examen greu sau după o noapte de petrecere. Dar mai important decât efectul cafeinei pentru mine era alinarea unui mic răsfăț: un café latte mare, eventual cu frișcă și sirop de ciocolată, mai degrabă un desert decât o cafea. Abia când am intrat în „câmpul muncii” am început să beau cafea regulat, în fiecare dimineață, și să mă mulțumesc cu specimene mai puțin îmbietoare și savuroase, doar ca să îmi iau doza necesară de cafeină. 

În Vanuatu nu găsesc întotdeauna cafea bună. Sunt doar 2-3 locuri în care știu că o fac cum îmi place mie, așa că de cele mai multe ori îmi fac cafeaua acasă și o iau cu mine la birou. Îmi face deosebită plăcere să îmi pun cana în mașină, să dau drumul la radio, să îmi pun ochelarii de soare și, timp de 5 minute cât durează drumul la birou, să fredonez și să sorb din când în când la volan. Îmi place să am mașina mea, cu toate că poluează, îmi dă impresia de control și de siguranță, de „om mare”…Și mă minunez aproape zilnic de cel/cea care a inventat suportul de cafea, ce idee bună! Pe bicicletă, ATV sau în autobuz e mult mai complicat să-ți duci cana cu tine.
Mă rog, eu îi zic suport de cafea, dar știu că merge cu orice băutură. Cealaltă licoare pe care o beau des în Vanuatu este apa de cocos…direct din nucă…care încape la fel de bine în mașină! După cum se vede în poza de mai jos. Tot în poză se văd alte două chestii tipice din Vanuatu care călătoresc cu mine în mașină: umbrela de ploaie inconfundabilă, chinezească dar solidă, colorată ca steagul; și o vâslă pentru caiac. Fiindcă în loc de cafea, te poți trezi și cu o nucă de cocos, o ploaie tropicală sau, de ce nu, o tură cu caiacul!

Reclame

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. DORIN LOZOVANU spune:

    Bună! am trimis un e-mail mai demult, probabil să ajung în Oceania spre sfârșitul lunii februarie 2018! Tonga-NZ-Fiji, dar poate căsesc timp și bani să ajung și în Vanuatu, aș dori mult, vreau să mă sfătui mai multe detalii…Dorin Lozovanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s