Insulele Yasawa (Fiji)

Spuneam după prima vizită în Fiji că nu e la fel de frumos ca în Vanuatu. M-am înşelat. Pe vremea aceea nu fusesem decât la Suva şi la Nadi, care într-adevăr nu m-au impresionat ca turist. Dar a doua oară am ajuns în insulele Yasawa, din nord-vestul ţării, o bijuterie! Îmi menţin însă părerea că Fiji nu e la fel de autentic ca Vanuatu, în sensul că ţara este mult mai dezvoltată şi atrage mult mai mulţi turişti. Dar peisajele sunt încântătoare, infrastructura e bine pusă la punct, hoteluri există pentru toate gusturile şi bugetele. Aeroportul internaţional din Nadi e bine conectat cu San Francisco, Los Angeles, Hong Kong şi Singapore, în plus de ţările din Pacific. Iar de la aeroport la portul Denarau, de unde pleacă vasele înspre insulele Mamanuca şi Yasawa, sunt doar 20 de minute cu maşina. Aşa că este o variantă foarte bună pentru cine nu mai vrea să dea bani pe zborurile interne (care în general sunt foarte scumpe în Pacific), insulele acestea nu doar că sunt aproape, dar chiar sunt foarte frumoase!

Yasawa-Flyer-Islands-Map
Sursa: http://www.fiji-budget-vacations.com/yasawa-flyer.html

Cel puţin două filme hollywoodiene de succes au fost turnate în zona asta din Fiji, care este cunoscută şi pentru vremea mai însorită şi mai previzibilă decât în restul ţării: Naufragiatul (2000) cu Tom Hanks, filmat pe insula Monuriki din arhipelagul Mamanuca, şi Laguna Albastră (1980) cu Brooke Shields, pe insula Nanuya Lailai din arhipelagul Yasawa. Ambele arhipelaguri sunt formate din insule relativ mici, de origine vulcanică, peste 20 la număr, presărate cu complexuri hoteliere. Mamanuca sunt mai aproape de ţărm, la 30 – 60 de minute cu barca şi se pretează la excursii de o zi. Tocmai de aceea noi am preferat să mergem în Yasawa, mai departe de hoardele de turişti (ok, nu sunt chiar hoarde, dar am rămas surprinsă de cât de mulţi tineri europeni vin până în Fiji – e plin de backpapers britanici, nordici şi nemţi).

Un singur vas pleacă zilnic spre insulele Yasawa, the Yasawa Flyer. Este un catamaran măricel, galben, foarte confortabil, cu o capacitate de 250 de persoane. Călătoria durează 2 ore până la cea mai apropiată insulă din arhipelag şi peste 4 ore până la cea mai îndepărtată. Teoretic se poate vizita tot arhipelagul într-o zi dus-întors cu catamaranul, iar priveliştile sunt frumoase, fără îndoială, dar cine are chef să petreacă 9 ore pe mare şi să nu pună piciorul pe nicio insulă? Căci „zburătorul Yasawa” se opreşte doar câteva minute în dreptul fiecărui complex hotelier, suficient timp cât să vină să vă culeagă valeţii de la hotel cu o barcă mai mică, apoi îşi continuă drumul spre următoarea insulă. Pleacă în fiecare dimineaţă la 8:30 din portul Denarau şi se întoarce seara la 17-18, în funcţie de vreme.

Inspre Yasawa Flyer
Inspre Yasawa Flyer

Din cauza corespondenţelor avion – barcă, am fost nevoiţi să stăm prima noapte la Nadi, pe care aş fi preferat să îl evit. Nedorind să dăm prea mulţi bani pentru un loc de tranzit, am luat o cameră la un hostel pe plajă, destul de drăguţ şi animat, dar ponosit şi foarte prost izolat – mai ales pentru o noapte de vineri, când susmenţionatele hoarde de backpackers se dezlănţuie. I’m too old for this, îmi spuneam eu încercând să adorm cu capul sub pernă. Nu înţeleg nici acum de unde vine atracţia pentru Nadi, căci nu e nicio plajă bună în apropiere, iar oraşul e cam dărăpănat. Sunt mai multe lanţuri hoteliere de 4 stele, dar niciul nu e pe plajă, cred că majoritatea clienţilor vin aici la conferinţe, nu în vacanţă. Fiji este centru regional pentru multe organizaţii, inclusiv Naţiunile Unite, Banca Asiatică de Dezvoltare, Uniunea Europeană, etc.

Plaja de la Bamboo Backpackers
Plaja de la Bamboo Backpackers

A doua zi, mahmuri de somn, treziţi devreme ca să prindem barca, şi după ce am tras o sperietură că taxiul nostru nu mai venea, am avut impresia că păşim într-o altă lume la portul Denarau. Un port foarte modern, bine îngrijit, cu centru comercial şi multe cafenele, zici că eram în Australia. Şi o forfotă de turişti la 8 dimineaţa, cumpărând bilete, încercând să-şi aleagă destinaţia, foarte bine îndrumaţi de personalul fijian eficient. „South Sea Cruises? În stânga. Toalete? După colţ. Yasawa Flyer? În dreapta.” Mă întreb când vom avea aşa ceva şi în Vanuatu, potenţialul e mare şi încă neexploatat. După ce ne-am înregistrat bagajele la tejgheaua potrivită, am sorbit o cafea şi am aşteptat puţin în soare, „zburătorul” era gata de plecare şi noi la bordul lui. Rezervasem trei nopţi la hotelul Barefoot Manta, pe la mijlocul arhipelagului, cam la trei ore cu barca. Pe măsură ce catamaranul ieşea tiptil din port, se profila o pădurice de mangrove într-o parte şi în cealaltă parte, o marină somptuoasă, plină de iahturi andocate, care de care mai mari, unele chiar şi cu platformă pentru elicopter!

Peisaj tipic din Yasawa
Peisaj tipic din Yasawa

Totul a decurs minunat primele două ore, savuram peisajele din mers,  până când o angajată de pe barcă a venit să ne anunţe că rezervarea noastră de la Barefoot nu va putea fi onorată decât a treia seară – deşi rezervasem pe internet cu o zi în urmă, s-a făcut o eroare şi nu mai aveau loc de noi! Ca soluţie ne-au propus să ne ducă la un alt hotel, pe o altă insulă, pentru două nopţi, şi să ne dea o cameră mai bună în ultima şi deci singura noapte la Barefoot. De obicei sunt tolerantă cu schimbările de planuri din Pacific, dar asta chiar nu mi-a picat bine…ne gândisem zile întregi la ce insulă şi ce hotel să alegem şi ajunsesem la concluzia că Barefoot Manta  e cea mai bună pentru noi. Mai ales că din mai până în octombrie acolo se poate înota cu manta rays (diavoli de mare) şi au şi un centru de scufundări, două activităţi la care ţineam neapărat. Mi-am manifestat ofuscarea, dar până la urmă nu am găsit o alternativă mai bună, şi cu jumătate de gură am acceptat să mergem în schimb la Korovou.

Spre deosebire de majoritatea hotelurilor din arhipelag, Korovou este deţinut şi gestionat în întregime de localnici. Mi-a părut bine că măcar sprijin o iniţiativă locală, deşi hotelul are cu siguranţă nevoie de renovări. Căsuţele înşiruite pe plajă aduc mai degrabă cu un camping de la Marea Neagră…iar mâncarea lasă de dorit. Plaja este ok, dar nu să-ţi ia răsuflarea. Singurul lucru notabil aici mi s-au părut gazdele – fiind afacere de familie, fijienii chiar ne-au făcut să ne simţim ca acasă. Am stat seara cu ei la poveşti în jurul focului, am participat de curiozitate la slujba de duminică seara, am vizitat satul lor de partea cealaltă a insulei, la o oră de mers pe o potecă prin pădure. Korovou este situat într-un golf pe partea vestică, nelocuită, a insulei Naviti, care are formă de cleşte. Personalul vine din satul Kese, din partea opusă a insulei, şi lucrează în schimburi de o săptămână, adică o săptămână dorm la Korovou şi cealaltă săptămână se întorc în sat. Poteca între hotel şi sat oferă nişte panorame superbe. Ideea de a construi un hotel în acest golf nelocuit le-a venit de la un neamţ care a vizitat insula prin anii 90. Înainte doar pescarii din sat veneau aici, dar neamţul i-a convins că e o aşezare fantastică, cu potenţial turistic, şi proprietarii terenului s-au îmbogăţit oarecum peste noapte. De atunci neamţul vine în fiecare an în vizită şi stă cam o lună pe gratis, în semn de recunoştinţă. Aviz amatorilor…poate descoperiţi şi voi un golf neexploatat şi vă alegeţi cu o casă de vacanţă în Pacific!

Mă bucur că am apucat să văd satul Kese şi să constat că e destul de dezvoltat, deşi este pe o insulă izolată, fără maşini, fără electricitate, majoritatea caselor sunt din lemn, nu din paie sau tablă ca în Vanuatu, şi toţi au panouri solare. Oamenii, de la copii la bătrâni, erau toţi foarte curioşi şi primitori şi vorbeau bine engleză. Fiindcă ne-am nimerit acolo într-o duminică dimineaţa, i-am prins ba la biserică, ba la şcoala de duminică pentru copii, ba unii chiar se botezau în mare! Locuitorii din Pacific sunt foarte credincioşi şi de multe ori în acelaşi sat găseşti mai multe biserici. După ce ne-am infiltrat la botezul de pe plajă, preotul ne-a invitat la casa lui să luăm prânzul. Fijienii chiar sunt un popor extrem de ospitalier!

Nu am regretat deci sejurul la Korovou, fiindcă ne-a permis să vedem crâmpeie din viaţa locală, dar am fost foarte încântaţi când am ajuns în sfârşit la Barefoot Manta. Acest complex este singurul de pe insula Drawaqa, având access la trei plaje diferite, şi este mult mai modern şi mai animat decât precedentul. Noi am fost cazaţi într-un bungalou de inspiraţie sud-africană, pe structură de lemn şi bambus, dar cu pereţii din pânză de cort de safari, şi cu propria terasă, într-o zonă umbrită la doi paşi de plajă. Duşul era inedit, sub cerul liber, înconjurat de un gard de bambus de doi metri.

Şi mâncarea a fost foarte bună, iar restaurantul era direct pe plajă – aveam de ales între mai multe mese cochete numai bune de privit apusul. Ca majoritatea complexurilor din Yasawa, Barefoot practică sistemul all inclusive, se percepe o taxă obligatorie de 99 de dolari fijieni pe zi pentru pensiune completă şi toată lumea primeşte acelaşi meniu al zilei, la orele stabilite de hotel. Mi-era teamă că o să fim invadaţi de tineri zgomotoşi la ora mesei, pentru că şi aici există dormitoare comune ca în tabără, dar atmosfera de la cină a fost foarte romantică şi cea de la prânz, relaxată. Din câte mi-am dat eu seama, insulele Yasawa atrag ori cupluri tinere, ori călători solo, mai puţin familii cu copii.

Cele 24 de ore petrecute la Barefoot au fost foarte intense, având în vedere că ni s-a scurtat sejurul, am încercat să profităm de tot ce se putea. În prima zi am mers la snorkeling cu manta rays, care vin la flux să se hrănească în pasa dintre insulele Drawaqa şi Nanuya Balavu. Curentul e destul de puternic în pasă, şi tocmai asta le atrage acolo, nu trebuie decât să stea cu gura deschisă şi planctonul le intră pe „gât” împins de curent. În ciuda numelui înfiorător, diavolii de mare sunt nişte animale foarte placide şi inofensive, deşi pot părea intimidante prin dimensiunea lor, anvergura aripilor ajungând până la 5 metri. Prima întâlnire nu a fost atât de magică pe cât speram, fiindcă eram într-un grup de 20 de snorkellers nu foarte experimentaţi, care se întreceau înot încercând să vadă fiecare manta mai de aproape. Mi-am şi luat literalmente un picior peste nas, au! Dar la un moment dat am reuşit să înot mai departe de grup, împotriva curentului, şi am văzut atunci o manta doar pentru mine, care în loc să „zboare” prin apă la orizontală, cum făceau celelalte, a început să se rostogolească pe verticală, ca o gimnastă, tot cu gura deschisă, probabil ca tehnică de hrănire. După vreo trei astfel de spirale sus – jos şi înapoi, şi-a reluat zborul prin apă şi a dispărut din vedere.

Manta Barefoot
Diavol de mare in apele de langa Barefoot Manta

După snorkeling cu manta, am colindat coralii din dreptul insulei, abundenţi şi în stare foarte bună. Tot în aceeaşi zi am făcut o plimbare scurtă pe creasta insulei şi am băut kava pe ascuns cu doi angajaţi, care teoretic nu aveau voie să bea în timpul serviciului. Kava din Fiji este mult mai slabă decât cea din Vanuatu şi trebuie să bei multe ceşti din licoarea dezgustătoare ca să-i simţi efectele sedative.

A doua zi am început-o cu scufundări, care s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor: am văzut un relief subacvatic foarte frumos, plin de tuneluri, corali sănătoşi şi mulţi, mulţi peşti. Actualmente pe locul 3 în topul meu personal de scufundări…După-masa a trebuit să ne luăm la revedere de la Barefoot, cu foarte mare părere de rău că nu avem mai mult timp în acest colţ de rai. Când ne suiam în barcă, personalul de la hotel a început să cânte o serenadă de rămas-bun pentru toţi turiştii care plecau de pe insulă, şi chiar dacă fac asta în fiecare zi, momentul a fost emoţionant. Apoi am încălecat pe „zburător” şi ne-am întors la Nadi, unde am mai petrecut o noapte mediocră la hotel înainte să ne întoarcem acasă în Vanuatu.

Serenada de ramas bun
Serenada de ramas bun

Dacă ar fi să repet experienţa din insulele Yasawa, aş aloca mai multe nopţi aici, şi aş merge până la capătul arhipelagului ca să văd peştera Sawa-i-Lau. Iar la întoarce m-aş opri o zi şi în insulele Mamanuca, mai precis în „al nouălea cer”, la Cloud 9, un bar cu pizza şi DJ pe o platformă din mijlocul oceanului!

Anunțuri

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Andreea spune:

    O placere sa citesc ce scrii! Mulțumesc pentru călătorie 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s