Luna mai era preferata mea în Europa. Se încălzește afară, zilele se lungesc, e încă plin de flori și de arome de primăvară și urmează vara, vacanța. Uneori anticiparea e mai plăcută decât momentul în sine. Dar mai e și luna căpșunelor și a cireșelor, printre fructele mele preferate, de care mi-e tare dor aici…
Categorie: Viața aici
Când Port Vila bate Bucureștiul
Nu, nu e vorba de topul celor mai locuibile orașe din lume (nici nu aș avea încredere într-un clasament care a pus Melbourne pe primul loc ani la rândul). Nu e nici un rechizitoriu împotriva lui Firea. Nu vreau să mă lansez într-o comparație a traficului, a aerului, a vremii din cele două orașe (deși…
O săptămână de două zile
– Nu-mi spune că și mâine se închid birourile, zise dându-și ochii peste cap patronul de la magazinul unde cumpăram cerneală pentru imprimanta de la birou (de ce am ajuns eu să fac asta e o altă poveste). – Păi dacă se menține alerta roșie probabil că școlile vor fi închise, la fel și celelalte…
Sărbători tropicale!
Anul acesta am intrat mai greu în atmosfera de Crăciun. Faptul că e cald afară nu ajută, şi mai ales faptul că am avut mult de lucru. Luna decembrie a fost foarte încărcată, dar nu fără recompense. Chiar pe 1 decembrie am avut prima ceremonie de absolvire pentru programul de studii în limba franceză pe…
În loc de cafea
Prima mea întâlnire cu gustul cafelei a fost pe la 10 ani. Era de fapt o cană mare cu lapte și doar un strop de cafea, făcută de bunica Molnar, într-o zi de vară când dormeam la ea. Sau cine știe, poate nici nu era cafea și bunica mă păcălise cu cicoare? Mama nu mă…
Cinci ani de Vanuatu
Știți întrebarea aia enervantă de la interviuri, „Unde te vezi peste cinci ani”? Niciodată nu știu ce să răspund, deși mă consider o ființă organizată, nu-mi place să fac planuri „cincinale”. Iar dacă mă întreba cineva asta acum cinci ani, sigur nu aș fi zis (tot) în Vanuatu. Pe 1 noiembrie 2012, ora 13h00, aterizam…
Atenție, trec copii și vaci!
Tot pe insula Efate, în satul Paonangisu, am mai văzut un panou ciudat pe marginea drumului, care îmbie turiștii să se oprească la „cea mai bună toaletă publică din Pacificul de Sud”. O fi un nou tip de turism…turismul urinar? 😀
Port Vila îmbracă straie noi
Iarăși am făcut o pauză lungă pe blog, de data aceasta prijeluită de faptul că am luat o pauză mai lungă de la viața mea în Vanuatu…iunie, iulie și august le-am petrecut în România și în Europa! O pauză în care speram să am mai mult timp să scriu (și să mă ocup de alte…
Un nume ce-i?
„Un nume ce-i? Un trandafir, oricum îi spui, exală-acelaşi scump parfum” Să fim serioşi, câţi dintre noi nu ne-am gândit măcar o dată să ne schimbăm numele şi, mai ales, prenumele? Câţi n-am visat, când eram mici, să avem un prenume mai interesant, care să ne transforme miraculos într-altă persoană? Şi chiar dacă nu am…
Două vorbe despre votul prin corespondență
Nu mi-am spus oful la timp, dar tot mai bine mai târziu decât niciodată. În noiembrie anul trecut am avut oportunitatea să votez pentru prima oară prin corespondență. O inițiativă foarte bună și demult așteptată. Având în vedere că, în cazul meu, cel mai apropiat consulat român e la 2.500 de km, 3 ore de…
Un an în Vanuatu 