Sărbători tropicale!

Anul acesta am intrat mai greu în atmosfera de Crăciun. Faptul că e cald afară nu ajută, şi mai ales faptul că am avut mult de lucru. Luna decembrie a fost foarte încărcată, dar nu fără recompense. Chiar pe 1 decembrie am avut prima ceremonie de absolvire pentru programul de studii în limba franceză pe…

În loc de cafea

Prima mea întâlnire cu gustul cafelei a fost pe la 10 ani. Era de fapt o cană mare cu lapte și doar un strop de cafea, făcută de bunica Molnar, într-o zi de vară când dormeam la ea. Sau cine știe, poate nici nu era cafea și bunica mă păcălise cu cicoare? Mama nu mă…

Cinci ani de Vanuatu

Știți întrebarea aia enervantă de la interviuri, „Unde te vezi peste cinci ani”? Niciodată nu știu ce să răspund, deși mă consider o ființă organizată, nu-mi place să fac planuri „cincinale”. Iar dacă mă întreba cineva asta acum cinci ani, sigur nu aș fi zis (tot) în Vanuatu. Pe 1 noiembrie 2012, ora 13h00, aterizam…

Atenție, trec copii și vaci!

Tot pe insula Efate, în satul Paonangisu, am mai văzut un panou ciudat pe marginea drumului, care îmbie turiștii să se oprească la „cea mai bună toaletă publică din Pacificul de Sud”. O fi un nou tip de turism…turismul urinar? 😀

Port Vila îmbracă straie noi

Iarăși am făcut o pauză lungă pe blog, de data aceasta prijeluită de faptul că am luat o pauză mai lungă de la viața mea în Vanuatu…iunie, iulie și august le-am petrecut în România și în Europa! O pauză în care speram să am mai mult timp să scriu (și să mă ocup de alte…

Un nume ce-i?

„Un nume ce-i? Un trandafir, oricum îi spui, exală-acelaşi scump parfum” Să fim serioşi, câţi dintre noi nu ne-am gândit măcar o dată să ne schimbăm numele şi, mai ales, prenumele? Câţi n-am visat, când eram mici, să avem un prenume mai interesant, care să ne transforme miraculos într-altă persoană? Şi chiar dacă nu am…

Două vorbe despre votul prin corespondență

Nu mi-am spus oful la timp, dar tot mai bine mai târziu decât niciodată. În noiembrie anul trecut am avut oportunitatea să votez pentru prima oară prin corespondență. O inițiativă foarte bună și demult așteptată. Având în vedere că, în cazul meu, cel mai apropiat consulat român e la 2.500 de km, 3 ore de…

De ce am plecat din România

Am să încep prin a spune de ce nu am plecat din România. Nu am plecat din România pentru că nu mi-era bine. Nu am plecat pentru că nu mă simţeam acasă în ţara mea. Nu am plecat pentru că mă săturasem. Nu am plecat ca să caut o viaţă mai bună în altă parte….

Planespotting

Cine nu a văzut/citit sau măcar auzit de filmul/cartea Trainspotting? Nu intru în detalii despre acţiune, voiam doar să evoc această îndeletnicire care constă în a urmări mersul real al trenurilor şi a nota numărul trenului, tipul de locomotivă, câte vagoane, întârzierile de la o zi la alta. Personal nu cunosc pe nimeni cu acest…

Ne-am trezit cu refugiați în curte

Săptămâna trecută Luigi a fugit de acasă. Nu știu exact unde locuia, dar cred că părinții îl maltratau. Sau poate doar era îndrăgostit, ce-i drept l-am mai văzut plimbându-se țanțoș prin cartier cu o puicuță după el. Probabil că părinții au aflat și nu i-au mai dat voie să iasă din casă. Taică-său chiar a…

Am mai descoperit un fruct

Ce e verde, seamănă cu un con de pin și are gust de pară cu scorțișoară? Annona squamosa, pe românește nu știu cum îi zice, dar în franceză se cheamă pomme cannelle (măr-scorțișoară) iar în engleză sugar apple (măr de zahăr) sau sweetsop. Fructul face parte din aceeași familie cu corosolul (soursop). Interiorul nu arată foarte apetisant, dar este foarte…

Despre hoţi şi poliţişti

Nici cu poliția vanuateză nu am avut mai mulți sorți de izbândă. Prima oară când ni s-a spart casa, în august, nu ne-am obosit să-i contactăm. Furturile din case sunt, din păcate, o problemă răspândită în capitala Port Vila și fără prea multe speranțe de rezolvare. Pe de altă parte, este cam singurul tip de…